Un antreprenor la început de drum nu e Superman! Altfel spus, antreprenoriatul nu e doar in ADN-ul unora dintre pământeni, ci este o chestie care se poate învăța. Dincolo de calea asta sigură a mersului ‘la școală’ prin care poți deveni antreprenor, există și un drum mai scurt, dar plin de riscuri, pe parcursul căruia antreprenoriatul se deprinde pas cu pas.
E scenariul ăla de thriller în care experimentezi pe pielea ta ce înseamnă să ai o serie de startup-uri, iar după multă aventură și suspans vei observa că ai nu doar ceva din Superman ci câte puțin din toți supereroii DC și Marvel la un loc.
Drumul asta al devenirii e presărat cu niște lupte în care inamicul e reprezentat de frici așa că pe unele dintre ele ti le prezint aici.
Sunt Adriana Ancuta, antreprenor in serie respectiv om cu multe frici! Am așa multe frici încât m-am obișnuit cu ele și uneori le mai și confrunt. Din lupta asta corp la corp, am învățat că fricile iau multe forme, așa că pot citi pe chipul unui antreprenor la încept de drum cam ce frici îi apasă pe butoane.
Frica de a porni la drum insoțit
Adulții din ziua de azi care au fost la școală în comunism nu au în sistemul de operare munca în echipă. Mentalul nostru colectiv este construit cu exemplul trădării din Miorița apoi cu Hora Unirii a lui Vasile Alecsandri care spune că “Unde-i unul nu-i putere / La nevoi și la durere / Unde-s doi puterea crește / Și dușmanul nu sporește”
E greu să transmiți generațiilor actuale valorile muncii în echipă, în paradigma succesului, când tradiția noastră spune că ne unim doar când vine peste noi dușmanul.
Asadar, frica de a avea co-founder o întâlnești la antreprenorii care o să-ți vorbească mai întâi despre ce idee de startup au. E nevoia ascunsă de a demonstra că sunt (cei mai) buni sau că sunt suficienți pentru a reuși singuri. Sunt așa de îndrăgostiți de ideea lor încât prima lor întrebare e dacă ți se pare mișto ideea lor și nu dacă e fezabilă sau potrivită pentru posibili clienți! Ce pierd acești antreprenori? Aș spune că șansa de evolua!
Cheia e să găsești colegi de echipă cu care să împarți taskurile și nu greul. E o diferență de percepție pe care o putem învăța ușor de la sporturile de echipă unde nu toată lumea e căpitan de echipă ci fiecare are un rol anume, esențial pentru ca echipa să câștige campionatul.
Recomandarea mea e să arunci o privire la acest video făcut de YC ca să vezi că nu există o rețetă în găsirea co-founderului potrivit.
Frica de networking
O simți la antreprenorii care deși ies din casă pentru a mai cunoaște oameni noi la evenimente, ajung să stea retrași, într-un colț, sprijinind un perete. Scăparea lor e că mai știu pe unii oameni de acolo așa că ‘socializează’ cu ei și, la final, dacă e să tragă o linie, pare că n-a fost chiar pierdere de vreme. De fapt ce pierd? Business! Nu e de ca și cum toată lumea stă cu contractele în buzunar, gata să le semneze după ce ați făcut cunoștință, dar realitatea e că valoarea networking-ului stă în cunoștințele pe care cei prezenți le au și cărora le-ar putea vorbi despre soluția ta.
Cheia ca să ajungi să ai astfel de referrals e să stabilești o relație cu aceștia, adică să le pui întrebări și să afli mai multe despre ce nevoi au ei, despre ce clienți își doresc pentru business-ul lor, astfel încât să le poți fi de folos primul cu niște contacte din agenda lor.
Pare simplu, dar nu e, ai dreptate! De fapt, ca să faci realmente totul mai simplu, recomandarea mea pentru tine e să te prezinți mai întâi organizatorilor și apoi să îi rogi să-ți facă un intro cu cineva care e, de asemenea, prima dată la acel eveniment. Voila, aveți ceva în comun, deci o premisă bună pentru prima ta conversație.
Frica de clienți
Afli despre frica asta când îi întrebi pe antreprenori cum au ajuns la problema de care se ocupă startup-ul lor. Dacă o să-ți spună că ei înșiși se confruntă cu ea, deci nu vorbesc din cărți ci din propria lor experiență, atunci e semn că n-au ajuns să valideze soluția cu potențiali clienți. Ce pierd? Timp! Noi oamenii suntem diferiți, așa că și felul în care ne raportăm la probleme e diferit. Cu cele mai multe probleme suntem obișnuiți să trăim așa că e posibil să nu scoatem imediat cardul când vine cineva cu o soluție de care poate că avem nevoie dar nu urgent!
Cheia e să discuți cu posibili clienți încă dinainte de a construi ceva.
Doar așa ca să te asiguri că ai identificat o problemă cu care se confruntă mai mulți și apoi ca să vezi cum ‘rezolvă’ ei pentru moment problema respectivă. Recomandarea mea e să-ți învingi frica asta cât mai devreme pentru că un business fără clienți e coșmarul tău cel mai mare. Un ajutor concret: cartea Mom Test.
Frica de refuz
Se aude în vocea fondatorilor care acaparează conversațiile când stau de vorbă cu cineva. Unii sunt pasionați și îi asculți cu admirație un minut (poate chiar două, trei), alții sunt confuzi și îî asculți mai mult ca să pricepi într-un final ce anume fac, alții sunt nepregătiți dar îi asculți pentru că ești politicos. Ce pierd acești antreprenori? Aici e simplu, pierd Interesul celor cu care stau de vorba! De fapt in oricare din cele trei situații, chiar se aplică idea Less is more!
Cheia este să vorbești puțin, doar esențialul, iar cel care te ascultă să-ți spună: “Tell me more!”
Aici e nevoie de mult exercițiu pentru că e greu să facem un pas în spate pentru a privi cu detașare la ‘copilul nostru’. În realitate, startup-ul nu e copilul tău dar dacă ai nevoie de puțin ajutor în construirea acestui scurt pitch (o frază care să poată fi extinsă la cerere într-un paragraf), atunci gândește la persoana a III-a. Imaginează-ți ce cuvinte ar putea spune despre tine și startup-ul tău un prieten care îți face cunoștință cu un investitor.
Frica de a gândi BIG
E o frică pe care o vezi cel mai des la antreprenorii care sunt la primul lor startup. Se spune că supraestimam ce putem face pe termen scurt și că subestimăm ce putem realiza pe termen lung. Ei bine, da, la început credem că e suficient să avem o idee genială, când de fapt ce ne trebuie e o execuție impecabilă pentru o idee ok pe care să o planificăm riguros pe termen mediu-lung. Spun o idee ok pentru că e imposibil să dai lovitura din prima, așa că e nevoie să accepți că va fi nevoie de pivotare, adică de transformarea sau chiar schimbarea ideii inițiale.
Ce pierd acești antreprenori? Oportunități! Povestea asta americană în care totul e BIG, se referă de fapt la căt de scalabilă e soluția pe care o construiești. E un framework în care gândești o problemă nu doar pentru gura noastră de rai ci pentru toată planeta pentru că da, we are in this together 😉
Singura mea recomandare aici ar fi greșești cât mai des dar la scară mică pentru a nu pierde mulți bani în tot procesul asta.
Long story short, șansele ca startup-ul tău (sau al meu) să ajungă unicorn sunt foarte foarte mici, mai concret 0,0006%, cu o medie de 7 ani de efort.
Deci fă-ți și tu un calcul și dacă tot e să pornești la drum, make it worth, adică învinge fricile de mai sus și își garantez că vei fi super câștigat.
Adriana Ancuta este antreprenor în serie, startup-ul în care s-a implicat în ultimii 4 ani fiind Garderoba Infinită (RE-COLLECTIONS), o platformă de modă circulară de revânzare a produselor pre-owned din garderobele private și a surplusului din stocul designerilor locali sau a magazinelor stradale care și-au închis activitatea. Adriana a pledat împotriva consumerismului încurajat de Black Friday și a promovat un consum responsabil prin sesiunile offline Ora Zero (o oră de probat fără cumpărat), premisa fiind că pentru a reduce shoppingul din impuls e suficientă o distanțare între euforia declanșată în timpul probatului și filtrul rațional implicat de achiziția unui produs.
imagini: andreeac x midjourney
